Te-am adorat, te-am
cautat si te-am gasit. Te-am privit in nenumaratele nopti de iarna, cum purtai
camasa alba, priveam spre infinit,violet de amurg, iar tu ,statuie, creatie vesnica faurita din marmura si icoane,
din lacrimi si crini, din nuferi si lacrimi.
Iar eu asteptam sub
balconul tau, inconjurat de oratanii si demoni, iar diavolul ma tragea spre
codru, iar eu ma impotriveam, prinzandu-ma de pietre de mormant.
Corul de
strigoi ma chema, iar jarul imi ardea talpile, iar cenusa-mi trecea prin par.
Ma-mbrancea Lucifer catre desertaciune si jilt, ma striga, iar luna-ti atingea
pleoapele, iar albul iti mangaia chipul, nu reuseam sa ma intorc, erai langa
mine, puteam sa te simt.
Iar tu ma priveai, iar
ei ma strigau, iar tu nu schitai, iar ei ma bruscau, iar tu nu vedeai si eu
eram orb, dar eram acolo. Eram langa tine, iti puteam simti caldura respiratiei
pe gatul meu, dar tu erai piatra, iar eu eram foc, dar tu ai stiut, insa eu
n-am izbutit.
Ei ma slabeau si ma
trageau si ma-mpingeau, iar eu priveam catre violetul apus, iar tu nu mai erai,
dar eu inca te simt si vreau, te vreau, te caut, in zadar.
Grele ceasuri ma
carau, iar cenusa-mi facu parul carunt, iar jarul era lac, iar eu foc, aproape
stins.
O ultima sclipire, un
ultim suspin, doar o amintire sa pot lua cu mine, doar pe tine sa te am.
Iubito, te-am iubit
dumnezeieste, dar totul este departe si sange-mi curge din luna si palesc, iar
nuferii s-au inecat, marmura s-a crapat si icoanele au devenit pamant, iar tu,
iubito, inlantuita esti in acel conac al demonilor, iar eu te-am iubit
dumnezeieste, o fiinta fara de moarte te-a iubit dumnezeieste.
